Iubesc să scriu!
De când eram mică, am iubit să scriu.
Sunt convinsă că ,, vinovate ,, de talentul meu sunt cele două femei extraordinare care mi-au influențat viața.
Diriga din școala generală și diriga din liceu.
Amândouă au fost profe de limba română și amândouă mi-au fost tare, tare dragi.
În generală eram olimpică la română, participam la Cenaclu literar, scriam pentru gazeta școlii și mereu exista un articol de-al meu postat pe undeva.
Aveam imaginație și scriam ușor. Curgeau din mine, prin peniță, gândurile.
Prin liceu, am și publicat poezii la editura: Prietenii cărții.
Iar de câțiva ani, o carte la care scriu, îmi stă pe suflet.
✍️✍️✍️ 📜 ✍️✍️✍️
În urmă cu câteva luni am descoperit o altă lume a scrisului.
Lumea în care poți trăi din scris, pe bune, a lui Ion Cataragă.
Hai să-ți spun cum stă treaba.
Așează-te confortabil în fotoliu și citește-mă până la capăt, pentru că-i o postare din aia lungă.
✍️✍️✍️📜✍️✍️✍️
Am pierdut startul, pentru că trainingul a început când eram plecată hai-hui prin Mexic și Miami.
Ghici peste ce am dat, la întoarcerea mea acasă?
Temeeee? Atâteaaaaa teme?
Vaaai! Tulai! Ioi!
M-am ținut de cap când mi-am deschis folderul și am văzut câte provocări avem de la Ion.
No, Dana, când recuperezi ca să ajungi la zi?
Toate astea s-au suprapus cu noile proiecte ale companiei care au început fix atunci. Nu îmi vedeam capu’ de treabă și telefonul, țârâia toată ziua ca un tembel neobosit.
Plimbăreața întoarsă acasă din lumea mare a intrat în acțiune și a apăsat butonu’: turbo.
Recunosc, am avut un moment în care m-am întrebat: ce caut eu aici?
Până când mi-am cunoscut colegii de ,,suferință” și am început să ne conectăm între noi.
M-am apucat de ,,investigații” să-i caut, să-i citesc și să mă împrietenesc cu ei.
Uaaai, ce fain scriu oamenii ăștia. Uaaai ce mișto sunt.
Mi-am reorganizat rapid agenda și prioritățile.
În timpul ăsta afacerea mea nu avea voie să fie neglijată, că doar de aici ne vine pita de pe masă.
Hai la deal, Dana! Hai că poți!
10 săptămâni de foc cu 2 traininguri intensive de 4-5 ore pe săptămână, urmate de învățare și iar teme, teme, temee, temeee.
Inițial am intrat în Tabăra lu’ Ion, aia gratuită, cu gându’: hai să văd și io ce-i pe aici.
Am rămas în continuare și am ales să plătesc pentru COPYPRENOR din respect pentru cât de multă valoare a oferit în tabără.
Gratuit!
A dat frate, gratuit, atât de mult material valoros, încât mă tot întrebam: oare când se oprește?
Nu a dat ceva doar așa de ochii lumii ca să te prindă în plasă, să te prostească și să te manipuleze, ca să dai cu cardu’.
Mi-a depășit cu mult așteptările și am ales să plătesc din prima zi când a dat drumul la înscrieri.
Pentru că mi-a câștigat încrederea.
Și nu este doar despre asta.
I-am observat leadershipu’ de mare clasă ( la asta mă pricep și io și am putut să văd dincolo de arta scrisului).
Cum pune Ion, oamenii împreună și ce face ca să-și crească comunitatea.
Și cât de fain se ajută oamenii ăștia între ei. Este fix ce aveam nevoie să văd și să îmi confirm că asta ține flacăra aprinsă într-o comunitate.
Mare mi-a fost uimirea când a început să aducă în fața tribului, experți din ăia faini, fix pe inima mea.
Scriem noi scriem, da’ cu scrisu’ ăsta nu-i de glumă și aici nu ne jucăm.
Ups! Se îngroașă treaba.
Ia de aici, un coach care nu vine cu mâna goală, aduce și Luiza Stefan niște teme de casă, că nu aveam noi n-șpe teme de la Ion.
Într-o zi, scoate Luiza din tolba ei, un test despre sabotorii interni.
Poftim? Ce-s ăia sabotori? Că noi nuuuu, nuuuu, noi nuuuu avem sabotori.
Aha?
Ha, ha!
Asta a fost cireașa de pe tort, fix pe sufletu’ meu.
Treabă din aia de profesioniști, de oameni cărora le pasă, de oameni care îți ung sufletu’.
Nu ne mai săturam să o ascultăm, să întrebăm, să vorbim, să identificăm și să facem pace cu ,,piticii” .
Peste zi, când prindeam o pauză din business, hoooop, la teme cu mine.
Șaseeeee!
Șșșșt…linișteee
Începe evaluarea temelor.
Să vină feeeeedbacku’ ăla, să vinăăă.
În grupu’ nostru, copyprenorii, noaptea nu dorm, scriu, REscriu, șterg, întreabă, se susțin, rââăd.
Știi tu vorba aia din popor, așa-i?
Râzi tu râzi, da’ nu-i râsu’ tău.
Pe aici prin Copyprenor, bântuie fantoma lu’ Ion.
Omu’ e cam ,,zgârcit” de felu’ lui la capitolu’ ăsta și nu dă feedback așa, doar ca să se afle în treabă, ți-l dă ca să poți să-l duci.
Șiiiiii, mi-a zis că: e de bine, că-i place, chiar dacă nu e chiar bine, bine de tot.
Atât am vrut să știu, că no, nu mă compar io, cu copywriterii lui, ăia grei și profi.
Doamne ce-mi place de ei și cu ei.
Despre maratonul contra cronometru, de scris fără întrerupere, timp de 18 zile consecutive, începând cu 5 minute pe ceas/zi și terminând cu o oră, pe ceas/zi, voi scrie în alte postări.
Am ,,leșinat” de câteva ori, printre rândurile strâmbe și întortocheate.
După cum vezi, nici Daniel Zărnescu nu a venit cu mâna goală la noi.
Ca să învățăm despre productivitate.
Am aflat despre Copywriteri, că ei nu așteaptă să le vină inspirația ca să scrie, ei trebuie să scrie pur și simplu, oricând. Punct.
Așadar
A fost greu, daaaaar a meritat tot efortul meu.
Am descoperit o lume despre care nu mi-am imaginat vreodată că este atât de faină și de complexă.
Și tare-s bucuroasă, pentru că am putut să-ți scriu rândurile astea care curg, curg, curg…
Mulțumesc pentru că mă citești până la capăt.
